Primarul Marius Stan la Regensburg

Aflăm din presa locală că domnul primar Marius Stan a fost recent în Germania la Regensburg la ceva întâlnire a oraşelor dunărene. Poate a vizitat şi oraşul, deşi mă îndoiesc că dacă s-a plimbat prin cel mai frumos oraş din Germania şi a trecut si prin Christkindle Markt (Piaţa de Crăciun) ar mai fi aprobat ţigănia de pe faleză inventată de Durbaca şi continuată de Niciolae botezată "târgul mesteşugarilor" din aşa zisele "Zilele Galaţiului" o sărbătoare împuţită cu miros de bere, mici şi urină umană.

Mă gândesc că dac-ar fi văzut cel puţin un parc din cele 5-6, cât are orăşelul german şi ar fi admirat lebedele, raţele sălbatice şi gâştele care plutesc pe apele din parcuri, s-ar fi înroşit atât de tare de ruşine de i-ar fi crăpat obrazul. Ori poate acolo cum se vede din fotografii domnul primar Marius Stan poartă ochelari, iar aici la noi nu. Altfel ar fi văzut haitele de căini comunitari din oras şi de pe faleza, coşurile de gunoi lipsă, găurile din asfalt, becurile lipsă de pe stradă şi murdaria din oraş.

Mă întreb dacă o astfel de reuniune internatională s-ar ţine la Galaţi, domnul primar unde şi-ar duce oaspeţii? Pe faleză să-i latre câinii comunitari? La Gârboavele să-i muşte căpuşele? La Zătun să vadă banii europeni risipiţi pe un hogeac de politicieni locali? La Parcul Rizer unde copacii au fost înlocuiţi de stâlpi de oţel?

Una din cele 3-4 haite de câini comunitari de pe faleză.

Alba-neagra cu borduri la Galaţi

În frumoasa noastră ţară am văzut până acum destule excentricităţi ale aleşilor locali. Gondole, săli de sport, bazine de înot în comune fără apă şi canalizare, asfaltări direct pe pământ, stâlpi de electricitate rămaşi pe carosabil, treceri de pietoni care nu duc nicăieri, bănci vopsite tricolor etc. De departe cea mai populară aberaţie a administraţiei publice locale este "BORDURIADA". Nu ştim cu precizie cine este autorul acestei iniţiative locale, devenită naţională, bănuim că nea Jenica Durbacă, pe vremea când era primar a inaugurat operaţiunea înlocuirii bordurilor vechi, cu altele noi. Cei drept înlocuia borduri din granit de Măcin, montate încă de pe vremea când primarii oraşului erau aleşi pentru merite, nu pentru pungi de faină şi de mălai, sau cu aprobari de garaje semnate pe spatele solicitantului, în parcarea de la Primăria Galaţi sub ochii  "Lupoaicei" şi a fraţilor gemeni Remus şi Romulus. 
Oricum fostul primar al oraşului avea deja renumele unui om "gospodar" dar cu "fixuri": se remarcase pe platforma Combinatului Siderurgic Galaţi prin faptul că la uzina unde lucra, Intreprinderea de Utilaj Greu ( I.U.G. trăsese dungi şi linii cu var în jurul halelor, de unde îi apăruse şi prima poreclă, cea de "Giani Dungă". Mai apoi alergic fiind la fulgii de plop, în calitate de primar al municipiului, pusese să se taie plopii din oraş, alegându-se cu o noua poreclă "Eugen Drujbacă". Iar în perioada sa de glorie, înlocuise bordurile din granit din perioada Regatului, cu borduri din beton din perioada I.A.C.M.R.S.G. & Prefabicate de Beton. Unele voci au spus atunci că bordurile din granit au luat calea Germaniei, dar au fost numai vocile unor cârcotaşi, care au fost uşor astupate cu câte o aprobare de garaj, un contract de publicitate cu Primăria, sau un loc de veci la Cimitirul Sf. Lazar din Galaţi, supranumit şi "Coca Cola". 
După afacerea cu bordurile Durbacă s-a ales cu cea de-a treia poreclă "Giani Bordură", care n-a prins la populaţie, aşa cum n-a prin la populime nici ultima porecla primită, cea de "prim secretar", atunci când onorabilul politician galăţean, pierzând primăria la alegerile locale, s-a orientat spre funcţia de preşedinte de Consiliu Judeţean, un fel de prim secretar, dar cu mai mulţi bani pe mână şi mai multă putere. Acum putea să schimbe bordurile şi din comunele şi satele gălăţene, dar cum acestea nu prea aveau borduri, trebuiau urgent aduse şi montate.
Exemplu bordurilor din Galaţi s-a extins ca o pată de ulei în toată ţara şi fiecare primar a mai adaugat câte ceva. În perioada lui de glorie, primarul sectorului 3 din capitală, un domn de la P.D.L. numit Liviu Negoiţă, adusese la un nivel superior problema bordurilor, în sensul că aşezase bordură peste bordură. 
Ori paternitatea ideii de schimbare a bordurilor şi dacă este necesar şi dacă nu, trebuia să se întoarcă la gălăţeni: de acolo se ivise ideea genială care a adus prosperitate fabricanţilor de borduri şi bani pentru puşculiţa de partid. Şi pentru a duce pe noi culmi borduriada, la Galaţi bordurile nu numai că se schimbă, dar se şi vopsesc în alb şi roşu. Iniţial s-a dorit vopsirea lor în galben şi roşu, ca să reprezinte culorile partidelor aflate la putere în consiliul local PNL+PSD=LOVE, (sau Uniunea Stânga-Dreapta), însă apariţia pe galben a unor săgeţi de origine liberală, ar fi provocat confuzie printre conducatorii auto, iar prezenţa unor trandafiri ar fi produs confuzie printre pietoni, mai ales printre pietoane, aşa că s-a recurs la vopsirea alb-roşu a bordurilor pentru a nu provoca discuţii răutăcioase. Mai exista o teorie legată de provenienţa actualului primar de Galaţi, domnul Marius Stan, anume de pe funcţia de preşedinte al Clubului de Fotbal Oţelul Galati, care are culorile alb-roşu-albastru, dar din nefericire, la momentul declanşării vopsirii bordurilor, pe piaţa vopselelor situaţia era cam albastră. Aşa că ne mulţumim cu alb-roşu, sau mă rog cu ce se mai vede din alb, după câteva ploi locale combinate cu praful (ne)măturat de ecosalişti. Cu borduri vopsite în alb-roşu şi cu o nouă firmă la intrarea în oraş dinspre Brăila: "Bine aţi venit în Galaţiul Nou".
Care nou? Cu oameni în administraţie aleşi pe criteriul: "la vremuri noi, tot noi?" Adică tot ei? 
Atârnat în propria sa lâncezeala balcanică, ca un palton vechi pus la naftalină şi sufocat de interese electorale şi politice, primarul actual n-a reusit în jumătate de an de mandat să facă mai nimic notabil în târg. Străzi murdare, coşuri de gunoi lipsă, apă cu presiune scăzută la etajele superioare din blocuri, frigul şi absenţa apei calde în locuinţe, pieţe sufocate de precupeţi, haite de câini comunitari, autobuze şi tramvaie murdare, străzi desfundate la câtva timp după inaugurare, asfaltări de duzină făcute în bătaie de joc, afişaj ilegal electoral pe toţi stâlpii din oraş, sunt doar o parte din problemele de care ar trebui să se ocupe primarul urbei. Poate după vizita din Germania. Poate la anu' şi la mulţi ani. Poate la paştele cailor. Poate la alegerile următoare. Poate vom avea totuşi un Nou Galaţi nu doar pe stâlpi, ci şi în faptă. Pâna atunci Galaţiul rămâne "Oraşul (alb) roşu , oraşul periculos".

Az a szep, az a szep, akinek a szeme kek, sau "Ciocoii vechi şi noi" de Marian Filimon

Mint mondják a magyar jöttment?

Uneori oamenii după o anumită vârstă, ajung să facă lucruri care-i aruncă în ridicol. Este şi cazul lui Marian Filimon, preşedintele Patronatului Intreprinderilor Mici şi Mijlocii din Galaţi care candidează din partea ......Uniunii Democrate a Maghiarilor din România. Probabil politica UDMR pe vremea când erau la guvernare alături de PDL şi când prin taxele forfetare introduse de guvern, s-au facut praf câteva milioane de IMM-uri, l-a ambiţionat pe Filimon să distrugă partidul florii de lotus din interior, ca un adevarat virus!
„Păi, ştie toată lumea că au luat hotărârea să candideze aceeaşi parlamentari de altă dată. Dar, repet, eu nu vreau musai în Parlament. (!!??) Vreau neapărat să se facă, să facem ceva pentru oraşul acesta care a ajuns de râsul curcilor. Gestul meu de a merge la UDMR are cu totul şi cu totul alte conotaţii decât cele politice şi mi-l asum cu responsabilitate. Cine îl înţelege, de bine, cine nu, la fel de bine. Despre UDMR la Galaţi? Numai de bine”. (Impact Est)
„M-am înscris în UDMR şi candidez pe colegiul 6 din centrul Galaţiului, aici unde este crema Galaţiului, intelectualitatea Galaţiului, în semn de frondă, în semn de protest, în semn de sfidare, în semn de da cu tifla, tuturor celor care de 22 ani conduc judeţul acesta şi alegătorilor noştri dragi şi scumpi care votează ca proştii. Sper să găsesc vreo zece intelectuali care să mă voteze, să voteze omul sau partidul”, a spus Filimon.„Sunt român get-beget din tată în fiu. Străbunicul meu a fost luptător, a fost curcan, la Smârdan, în Războiul de Independenţă. Bunicul a făcut războiul în Cadrilater şi Primul Război Mondial şi tatăl meu a fost în Al Doilea Război Mondial. Toţi moşii şi strămoşii mei sunt aicea. Nu am nicio afiliere gentică şi efectiv mă duc la UDMR din motivaţia pe care v-am spus-o. Deasemenea, consider că este un partid serios, de profesionişti. Şi au făcut dovada acestor lucruri: şi-au atins toate scopurile până în prezent”. (PresaGalaţi.ro). Cum această experienţă nu este nouă pentru domnul Filimon, el fiind acum ceva ani vicepreşedinte al APR, din care a fost dat afara de Durbacă, ne aşteptăm să avem un coicoi vechi utecist într-un scaun de parlamentar udemerist care să încerce din nou să ne vândă televizoarele lui Copos că broşurelele pe care ni le bagă în cutia poştală nu ne conving.

Până când domnule primar?

Nebunie în parcarea Policlinicii judeţene Galaţi

Am mai scris şi altă dată despre nebunia din parcarea Policlinicii Judeţene, unde mafia taximetristilor face legea şi unde a parca devine o aventură riscantă pentru oricine. Deşi parcarea a fost mult redusă prin alegerea nefericită de a construi unitatea de Primire Urgenţe a Spitalului Judeţean în parcarea policlinicii, reducând astfel spaţiul de parcare cu 2/3 şi deşi numărul de taxiuri este limitat, în fiecare zi lăsată de Dumnezeu numărul de taximetre este cel putin dublu, blocând accesul spre spital şi împiedicând oamenii bolnavi, care nu se pot deplasa, să ajunga la policlinică. Şi toate acestea se petrec sub ochii binevoitori ai Poliţiei Comunitare, sau Locale cum îi mai spune acum, care vânează pe cei ce parchează pe stradă, sau pe unde apucă, că loc în parcarea spitalului nu găsesc.

Deşi se promite de 2-3 mandate că situaţia chioşcurilor din staţia de autobuz din Micro 19 şi a parcării respective va fi rezolvată odată cu sistematizarea  zonei, prin amenajarea maidanului cu gunoaie din curtea Spitalului Judeţean Galaţi, se vede treaba că persoane importante cu interese comerciale pun beţe în roate acestui proiect, dacă el a existat vreodată sau a fost o alta gogoriţă a lui Dumitru Niciolae.

În ce priveşte tupeul şoferilor de taximetre, care nu au frica de nimic şi se trag de şireturi cu Poliţia Comunitară, ba uneori în rarele apariţii (când are de adus vreun şofer beţiv la Medicina Legală) şi cu Poliţia Rutieră, nu poate fi decât o explicaţie: patronii din spatele acestor firme sunt oameni ataşaţi ca marca de scrisoare de politicienii locali care-i ţin în braţe. 

Poate noul primar (deja vechi de 6 luni) va lua o decizie şi în ce priveşte transportul în comun din Galaţi şi va scutura un pic mafia taximetrelor şi pe cea de maxi-taxi din Galaţi în spatele cărora se ascund oameni grei, ataşaţi de PSD-ul cu care Marius Stan a bătut palma în amalgamul numit USL.

Apropos, domnule Stan: în afară de borduri schimbate după modelul Durbacă şi borduri vopsite după modelul Videanu, mai ştiţi să faceţi şi altceva? Sau nu vă lasă "pretinii" cu care vă afişaţi fără jenă pe toate banerele electorale?

Bătălia pentru clienţi blocheaza intrarea în curtea spitalului

Pe de 3, pe de 5 ca la poker.

Cănd nu mai e loc in parcare blocam strada si punem avaria ca se poartă.

Cei care ne otrăvesc cu voie de la primărie

B-19-NRX

Nu e bine domnu' mire!

Casă de piatră şi iarba calcată.

Eşecurile şi "succesurile" administraţiei gălăţene: Portul de ambarcaţiuni

Iarna lui 2012 a adus cu ea geruri năpraznice care au îngheţat complet fluviul de la un mal la celălalt. Cum era de aşteptat şi cum de altfel şi scrisesem aici, construit fără nici-o protecţie, portul de ambarcaţiuni inaugurat cu mare fast cu un an înainte, s-a făcut bucăţi, atunci când sloiurile au început să lovească locurile de acostare. Bucăţi întregi din puntea de acostare s-au rupt şi alături de geamanduri au luat-o la vale. Unele au putut fi recuperate, nu atât că cineva s-a sinchisit de ele ca valorează ceva, dar erau un adevărat pericol pentru navigaţie. Şi înca mai sunt. În urma cu două nopţi am fotografiat în dreptul restaurantului „Pescarul” mai multe geamanduri desprinse din boxele de acostare ale bărcilor, prinse între ele de o structura metalica care ar face praf şi elicea unui vas maritim nu doar a unei şalupe.

Bucăţi din portul de ambarcaţiuni în derivă pe Dunăre.

Hai să vedem de ce s-au dus pe apa Dunării banii noştri: 700.000 € de la Ministerul Turismului şi 400.000 € de la bugetul Consiliului Local Galaţi.

În 2004 la comanda Primăriei Galaţi, IPTANA S.A. Bucureşti (fostul Institut de Proiectare Transporturi Auto, Navale şi Aeriene) a executat un studiu de fezabilitate pentru construirea unui port de ambarcatiuni uşoare la Galaţi. Conform propunerilor acestor recunoscuţi specialişti, portul avea să fie amplasat într-un golf (buzunar) al Dunării care există şi în prezent, acolo unde Valea Ţiglinei se varsă în fluviu. 

Proiectul IPTANA ignorat de administraţia din Galaţi

Ignorând studiul de fezabilitate de mai sus, Primăria Galaţi a decis amplasarea marinei în aval de „Trecere Bac”prin construirea unei pasarele paralele cu malul fluviului şi cu promenada de pe faleza inferioară. Cităm din presa pupincuristă a vremii:

„Formula implementată la Galati are un grad mare de unicitate, prin soluţia tehnica aleasă. Este o marină realizată cu minimum de costuri, dar care trebuie protejata impotriva sloiurilor de gheaţă din timpul iernii (sâc!). O protecţie clasică, cu diguri, ar costa milioane de euro. S-a aplicat soluţia construirii în amonte a unui deflector de gheaţă, a declarat Remus Baisan, reprezentantul firmei constructoare, Black Sea Magic Constanţa. Pe termen scurt, nu vor fi probleme cu depunerile de aluviuni. Zona a fost dragată după ce nu mai fusese curăţată de aproximativ 30 de ani şi va mai necesita o noua dragare peste 15-20 de ani.” (pe ce pui pariu?)

Cât de bun a fost deflectorul am scris imediat după construcţia lui: buturugile aduse de ape se opreau încă din timpul verii în amonte de port în pilonii pasarelei, determinând colmatarea albiei şi avariind stâlpii înfipţi în mâlul Dunării. În ce priveşte colmatarea, vă las să priviţi singuri imaginile de la faţa locului: în unele zile poţi trece cu barca spre locul de acostare doar dacă este goală şi de capacitate mică.

Eşecurile şi "succesurile" administraţiei galăţene: Devastarea Parcului Rizer II

Cum arăta Parcul Rizer înainte de modernizare.

Cum arată Parcul Rizer după taierea copacilor

Gardul antitanc din beton armat placat cu plăci de ceramică.

În loc de copaci o pădure de bare metalice
numai bune de furat de "colecţionarii" gălăţeni cu căruţe

Stâlpii de iluminat au nu mai puţin de 4 lampadare.

Amfiteatrul şi "agora".

Vara când veniţi în parc veţi cauta umbra copacilor din metal.

Am văzut ieri că astfel de lucrări complet inutile, groteşti şi kitsch, nu folosesc decât la sifonarea banului public de la stat către constructorii apropiaţi pardidelor politice, pentru a li se returna sub forma de şpăgi în special în campaniile electorale. Oare ce s-ar fi putut face cu 47 miliarde de lei vechi (4,7 milioane de lei noi)? Vă spun eu: dintr-un milion de euro s-ar fi putut achiziţiona de la populaţie la preţul pieţei, 40 de apartamente cu 2 camere, pentru tinerii lipsiţi de locuinţe şi care aşteaptă de ani buni darea în folosinţă a blocurilor A.N.L. din Cartierul Siret, blocuri scumpe, fără utilităţi şi în plus amplasate în alt judeţ.
Numai partea de proiectare a acestui "minunat" parc costa la data adjudecarii licitaţiei 98.139 lei, dar pe parcurs sunt sigur ca aceasta suma iniţiala a fost depaşită. Pentru ce s-au plătit 100.000 lei (1 miliard de lei vechi) pentru un astfel de proiect? Ce structuri de rezistenţă atât de complicate cerea un parc de a înghiţit atâta bănet? Ce instalaţii nemaipomenite au fost necesare a fi proiectate cu 1 miliard de lei? Ce este parcul Rizer, nava cosmică, sau spărgator de gheaţă să coste atâta un proiect?
Despre executantul acestui proiect S.C. Pallegrini S.R.L. nu mai vorbim. Abonat veşnic la licitaţiile primăriei Galaţi, acest "tancrad" al parcurilor gălăţene plantează cu nemiluita în toate cartierele oraşului locuri de joaca pentru copii constând din 2-3 leagane, 1-2 balansoare, o groapa cu nisip, un topogan şi câteva băncuţe pentru modesta sumă de 200.000-300.000 lei. La mine în cartier a construit 3 astfel de locuri de joacă, unul din ele direct pe pământ spre bucuria mămicilor şi bunicilor care-şi spală odorul după plimbarea în parc, la o zi după o ploaie. Pallegrini este câştigător şi al licitaţiei pentru modernizarea Grădinii Publice din Galaţi estimat iniţial la 1,5 milioane de Euro. Cum proiectantul a "uitat" să prindă în reabilitare şi fântâna arteziană din grădină, la proiect s-au mai adăugat lucrări de 140.000 Euro. Proiectul în sine a costat şi el un mizilic: 200.000 lei şi a fost adjudecat de firma S.C. Spiri Com S.R.L. Bucureşti, atât de "spiri" că a uitat fântâna pe afară.
În definitiv de ce să nu se adauge? S.C. Pallegrini S.R.L. a câştigat licitaţia pentru Parcul Rizer cu o sumă, dar până acum a păpat alta, că regula actelor adiţionale a făcut carieră în România inclusiv la Galaţi.
Pentru cei care n-au habar despre aceste finanţări va precizez că ele fac parte din POR (Programul Operaţional Regional), Axa 1. 
E de notorietate pentru toată lumea că finanţarea pe axa 2 a fost blocată în România de Bruxelles în urma unor analize pe teren care au arătat lucrari de mântuială, devize false, risipa de bani si putoare de corupţie. Urmează a fi verificată şi axa 1, unde vom avea numeroase surprize, finanţările fiind in majoritate destinate admninistraţiilor publice. În condiţiile în care finanţarea europeană pe aceasta axa va fi blocată, costurile vor fi suportate de bugetele locale şi ale ministerelor, adică de NOI.