GALATI

Materialele publicate pe acest blog indiferent de forma lor de prezentare sunt protejate de Legea dreptului de autor si nu pot fi reproduse in niciun fel fara acordul autorului.

Alexandru D.Moruzi primar al Galaţiului 1873-1874.

„O proastă gospodărire a finanţelor strivesc popoarele mult mai mult decât sporirea cifrei contribuţiunilor.”

joi, 30 iunie 2011

La lilieci....

Alimentare cu curent electric din bani publici.
Scriam zilele trecute despre o noua cârciumă apărută pe faleza inferioară a Dunării la Galaţi la "foişor". Câteva mese, mai multe scaune, umbreluţe şi o improvizaţie de bar, la care se adauga o staţie de amplificare şi boxe, totul alimentat de la tabloul electric de la care se alimentează stâlpii de iluminat de pe faleză! Cum se alimentează e treaba celor de la Primărie, Enel şi a celor de la I.T.M. dacă nu chiar a poliţiei. Fire neizolate legate primitiv între ele pun în primejdie atât trecatorii cât şi slujbaşii acestei terase improvizate şi neautorizate.
Improvizaţii de cabluri electrice accesibile oricui.
Dar nu faptul că un astfel de stabiliment poluează vizual şi auditiv una din puţinele zone de promenadă ale gălăţenilor mă deranjează, ci lipsa de respect faţă de concetăţenii siliţi să înghită muzica emanata cu dărnicie din boxe şi ignorarea mediului ambiant pe care-l moştenim împreună. Să fiu mai explicit. Muzica dată tare alungă păsările cântătoare de pe faleză, am mai scris despre dispariţia unor specii consecutiv înfiinţării unei discoteci pe faleză în urma cu mai mulţi ani. Acum este periclitat prin amplasarea neinspirată în foişor habitatul liliecilor de pe faleză, animale ocrotite de lege şi a căror prezenţă ar trebui semnalata de autorităţi şi protejată.
În primăvară semnalam barbaria salariaţilor de la ADP care tăiaseră plopii scorburosi care adăposteau numeroase cuiburi de păsări şi o colonie de lilieci. Acum culegem roadele, rareori mai vedem în Grădina Publică zburând vreun liliac. Acelaşi lucru se va întampla pe faleză, foişorul adăpostind în anii trecuţi o colonie de lilieci, care este deranjată de zgomotul şi muzica boxelor noii terase. Nu ştiu dacă este o coincidenţă sau nu, dar în ultimele săptămâni n-am mai văzut lilieci zburând pe malul Dunării. Se impune de urgenţă evacuarea terasei improvizate până nu este prea târziu. Speciile de lilieci din ţara noastra sunt pe cale de dispariţie din cauza noastră. Am demolat casele cu poduri si am construit blocuri, am umplut stâlpii cu cabluri şi acoperişurile cu antene, împrăştiem chimicale să omorâm ţânţarii şi muştele şi-i lăsam fără hrana lor principală, perturbam traseele lor cu radare şi-i stresăm cu claxoane şi manele.

joi, 23 iunie 2011

Da' cu coşul ce-ai avut?


Nu ştiu alţii cum sunt dar eu când mă gândesc la oraşul copilăriei mele din vremea anterioară invaziei "vikingilor" mă trec lacrimile. Perioada vikingilor a trecut, dar obiceiurile au rămas.
P.S. "vikingi" au fost porecliţi de către locuitorii oraşului Galaţi o parte din constructorii Combinatului Siderurgic Galaţi care au venit după 1965 la noi în târg şi care aveau un comportament barbar. 
Bine plătiţi, burlaci, (de unde şi denumirile de "blocurile burlacilor" date blocurilor de garsoniere), netunşi, băutori şi scandalagii, vikingii au schimbat definitiv viaţa orăşelului patriarhal de la Dunăre. La fiecare zi de leafă restaurantele erau asaltate de noii veniţi care erau în stare să te ridice de la masă ca să se aşeze ei. 
Bombe de cartier, sau restaurante renumite deveneau locul de atracţie al acestor indivizi adunaţi din toata ţara atraşi de salariile imense. Fiecare zi de salariu se termina cu bătăi, omoruri, violuri, accidentaţi sau tăiaţi. Fostul restaurant "Galaţi" din Tiglina I cădea frecvent victimă vandalismului acestor venetici şi faptul că era mereu distrus i-a adus renumele de "Distrugătorul". 
"Cazino", "Pescarul", Dâmboviţa", "Dunărea" au fost şi ele afectate de caftelile periodice în grup ale vikingilor, uneori cu localnicii. 
În epoca de maxima glorie (anii '70) vikingii arătau cam aşa: păr netuns şi neîngrijit, haine murdare, adesea salopetă de serviciu, buzunare pline cu sute de lei, tranzistor pe umăr dat la maxim, iar ceva mai târziu casetofon cu aceleaşi rol, de a asculta toată strada muzica ta preferată populară, cizme de cauciuc adesea pline de ciment şi obligatoriu cuţit în cizmă.
În primii cinci ani de existenţă a vikingilor Galaţiul a ajuns pe primul loc la infracţionalitate în România şi cu o criminalitate mai ridicată decât alte oraşe porturi europene (Marsilia, Liverpool), ajungând să i se spună "Micul Chicago". Pentru stăvilirea actelor de violenţă primul secretar de pe atunci Constantin Dăscălescu, care printre altele fusese şi el călcat de hoţi deşi avea un miliţian paznic la poartă la casa de pe actuala stradă Sf. Spiridon*, a recurs la metode radicale: a dispus formarea de patrule mixte formate din 2 soldaţi M.A.I. înarmaţi şi un miliţian, care periau centrul oraşului şi cârciumile umflând scandalagii şi ducându-i la secţia de pe Gamulea unde erau bătuţi bine, tunşi si amendaţi, iar dacă lucrurile se repetau şi aveau cumva şi ghinionul sa apara in rubrica Vieţii Noi intitulată "Cine eşti dumneata tinere galaţean' unde puteai vedea fotografii cu infractori si contravenienţi din oraş, te puteai alege cu desfacerea contractului de muncă si chiar dat afara din oraş. Deficitul de civilizaţie de care suferim acum are originile în perioada "vikingilor" (numiţi si după filmul cu acelaşi nume care a rulat la noi dupa 1960 cu Tony Curtis şi Kirk Douglas). Unii dintre ei s-au potolit la casele lor, alţii au plecat spre alte şantiere comuniste: Canal, Transfăgărăşan, Casa Poporului etc. Alţii au murit în accidente de muncă cu care ai umple un cimitir măricel. Au rămas toponimele: "Bandajatul", "Ultimul leu", "Distrugatorul", "Om bogat, om sărac", "Prinţ şi cerşetor", "Geamuri multe", "Tramvaiul" etc.

* legenda urbană spune ca hoţii după ce au furat de prin casă i-au mâncat liderului local al Partidului Comunist sarmalele din frigider şi au folosit cratiţa drept ţucal.

joi, 16 iunie 2011

Nebunia cuprinde România

Banca legată cu lanţuri intr-un parc din Galaţi
Ştiam de ceva vreme că se fură capace de canalizare în municipiul de la malul Dunării, dar abia astăzi am aflat că se fură şi băncile metalice din parcuri. Drept dovadă aduc această fotografie făcută azi dimineaţă în parcul Cloşca (zis al lui Durbacă), unde puteţi vedea cum un ditamai lanţul priponeşte de un copac mobilerul urban. Bag' seama că am înnebunit cu toţii în această ţară, de la vlădică până la opincă. Pe Vlădică îl mănâncă în fund să reorganizeze administrativ teritoriul ţării, fără să realizeze că a deschis cutia Pandorei din care vor ieşi toate pretenţiile de autonomie ale secuilor, ungurilor, lipovenilor, tătarilor etc., că doar fiecare naţionalitate îşi are propriile marionete trase de şfori de peste hotare. Vom merge curând cu paşaport în Ardeal aşa cum i-a cerut Barna Csibi preşedintelui Băsescu anul trecut la Tuşnad şi poate tot cu paşaport în Delta Dunării, sau la mare la Constanţa, că şi acolo sunt ruşi lipoveni, respectiv turci şi tătari. Sau vom rămâne acasă în frumosul nostru oraş de provincie unde se joacă piesa "Hoţii şi vardiştii": hoţii fură capacele de canalizare şi mai nou bancile, iar vardiştii stau ascunşi prin birouri să nu-i cadă lumea că-s prea mulţi şi să creadă că merită să fie disponibilizaţi.
Cât despre Opincă, la douăzeci de ani de la revoluţie încă-l mai jeleşte pe nea Nicu, care le-a dat case, le-a dat servici şi i-a salvat de la istovitoarea muncă de la coadă sapei sau de la coada vacii.
"Nu ne vindem ţara!' au urlat opincarii acum 20 de ani, pe când aplaudau minerii şi muncitorii I.M.G.B. care face ordine. N-a mai cumpărat-o nimeni după mineriade, că s-au speriat investitorii de spiritul proletar al românilor, aşa că au cumpărat-o ai noştri de aici din popor: Chelu, Herescu, Băilă etc. şi alţi "investitori" care au tot investit până n-a rămas nimic.
Ba da! Au mai rămas de furat capacele de canalizare şi băncile din parcuri, hârtia igienică şi săpunul din toalete.